De ce am nevoie de un casting sau de o probă filmată înainte să fiu contractată?
O candidatură nu înseamnă contractare.
Fotografiile îmi pot spune dacă cineva s-ar potrivi vizual. Mesajele îmi pot spune dacă îi place ideea. Niciuna nu-mi spune cum este efectiv în cameră, dacă poate juca, dacă comunicăm bine sau dacă poate realiza materialul când camera filmează.
Pentru asta există castingul.
O producție adevărată poate implica călătorie, cazare, locații, echipament, alt performer și multă planificare. Are foarte puțin sens să construim totul în jurul unei persoane fără să fi lucrat efectiv împreună înainte. Un casting mai mic ne dă amândurora o modalitate controlată de a afla dacă proiectul este real înainte să ne angajăm în versiunea scumpă.
Prima parte este de obicei conversația. Evident, eu o intervievez, dar și ea mă intervievează. Vorbim despre concept, ce vrea efectiv de la muncă, ce o face curioasă, ce nu vrea, publicare, confidențialitate, călătorie, plată, testare când este relevantă și cine va participa.
Încerc să aflu dacă înțelege la ce candidează și dacă există chimie creativă reală. Ea ar trebui să afle dacă comunic așa cum sugera site-ul, dacă atmosfera pare normală și dacă încă vrea să lucreze cu mine când nu mai sunt un site, ci o persoană reală care stă în fața ei.
Apoi există actoria când proiectul o cere. Pot cere cuiva să spună replici, să răspundă la indicații, să arate jenă, frică, atracție, furie, ezitare sau emoția de care depinde rolul. Un model poate arăta perfect în fotografii și să dispară complet când trebuie să vorbească. Se întâmplă și opusul. Un portofoliu obișnuit poate ascunde pe cineva care devine incredibil de interesantă când se mișcă, vorbește și intră într-un personaj.
Exact de aceea nu-mi place să fac casting doar din fotografii.
Castingul este și momentul când documentele și banii nu mai sunt abstracți. Verificarea identității, documentele de producție, numele de scenă dacă este relevant, utilizarea, publicarea și limitele reale ale proiectului trebuie să aibă sens. Dacă este plătit și castingul, se convin și onorariul și plata.
Și da, pentru muncă explicită poate exista o probă explicită în fața camerei când este convenită dinainte.
Nu are sens să pretindem altceva. Dacă cineva este luată în calcul pentru o producție care cere prestație sexuală reală, pot avea nevoie să știu dacă poate efectiv realiza materialul de care depinde rolul în timp ce filmează camera. În funcție de proiect și de acordul pentru casting, asta poate include poze explicite, organe genitale vizibile, poziții sexuale diferite, unghiuri de penetrare, sex oral și cadre cu ejaculare.
Nu este o probă surpriză și nu este un mod de a vedea dacă cineva poate fi împinsă mai departe. Ideea este opusă. Dacă producția completă depinde de un anumit fel de prestație explicită, este mai bine pentru ambele părți să descopere într-un casting mic și controlat dacă performera chiar se simte bine și funcționează în fața camerei înainte să rezervăm zboruri, locații și o producție mai mare presupunând că va funcționa.
Și ea mă testează în acea parte. Cum regizez când munca devine explicită? Ascult? Este atmosfera cea la care se aștepta? STOP înseamnă efectiv stop? Realitatea pare ceva pentru care s-ar întoarce de bunăvoie să mai facă o dată?
De aceea văd castingul ca pe o asigurare pentru ambele părți, nu ca pe o probă prin care cineva trebuie să-mi demonstreze ceva.
Dacă funcționează, producția completă poate fi planificată în jurul unei persoane despre care știm acum că se potrivește real. Dacă nu, nimeni nu a eșuat. Doar am aflat înainte să cheltuim mult mai mulți bani, timp și energie pentru potrivirea greșită.