Ce caută de fapt producătorii dacă sunt complet începătoare?
O performeră la prima experiență nu poate oferi experiență pe care nu o are. Nu este neapărat o problemă.
Pentru unele producții, întrebarea interesantă este dacă persoana se potrivește ideii. O observă camera? Comunică bine? Se poate mișca natural? Există chimie cu ideea, producătorul sau alt performer? Pare cineva pe care publicul chiar ar ține-o minte?
Nu trebuie un portofoliu uriaș ca să răspunzi. Câteva fotografii actuale pot stabili aspectul. O conversație poate arăta dacă înțelege proiectul și o interesează sincer. O probă filmată poate arăta mult mai mult despre prezența în fața camerei decât douăzeci de fotografii pozate.
Contează și seriozitatea, iar partea aceasta nu este strălucitoare. Răspunde clar? Știe unde trebuie să fie? Poate discuta călătorii și date fără haos? Poate spune la ce este deschisă fără să-i pună pe toți să ghicească? Producțiile costă suficient încât să aibă valoare reală faptul că te poți organiza ușor în jurul unei persoane.
Să fii nouă poate chiar să se potrivească mai bine anumitor lucrări. O performeră cu ani de porno convențional poate fi excelentă tehnic, dar să aibă deja feluri foarte învățate de a se mișca, poza și reacționa la camere. Dacă proiectul vrea stângăcie, realism sau pe cineva care încă pare un om obișnuit, o începătoare poate aduce altceva.
Asta nu înseamnă că ‘nouă’ este automat atrăgător. Tot sunt necesare aspectul, prezența sau personalitatea pentru rol. Înseamnă doar că lipsa experienței nu este același lucru cu lipsa valorii.
Urmăritorii sunt, din nou, o problemă separată. Dacă un brand angajează pe cineva fiindcă aduce un public mare, numărul contează. Dacă eu aleg pe cineva fiindcă o văd într-un film, poate să nu conteze aproape deloc.
Ce nu aș face ca începătoare este să inventez un trecut profesional. Dacă este prima filmare, spune asta. Dacă nu ai fost niciodată nudă în fața camerei, spune. Un producător care vrea cu adevărat debutante nu se sperie de cuvântul prima.
Castingul meu începe adesea cu persoana, nu cu CV-ul. Mă interesează dacă există ceva care devine mai interesant când pornește camera.
Există altă calitate greu de văzut într-un portofoliu: poate persoana să nu se mai gândească să arate bine? Mult modeling îi învață pe oameni să-și protejeze unghiurile bune. Filmul are uneori nevoie de opusul. Confuzie, plâns neatrăgător, râs la momentul nepotrivit, o față care nu pozează. Dacă poate lăsa personajul să preia controlul în loc să verifice mereu dacă încă este atrăgătoare, asta poate valora mult mai mult decât o poză perfectă.