Un univers aparte

Loke Utgard se află undeva între film pentru adulți și storytelling.

Povestea nu există ca să ascundă ce este producția. Sunt filme explicite pentru adulți. Dar cred că fantezia devine mult mai puternică atunci când există un motiv pentru care acei oameni sunt acolo și un drum credibil spre ceea ce se întâmplă în final.

Cine sunt oamenii aceia? De ce s-au întâlnit? Ce se întâmplă între ei? Și ce face situația să treacă încet de la obișnuit la intim?

Construcția asta face parte din experiență.

O privire, o conversație, o oportunitate neașteptată, o relație neobișnuită sau pur și simplu să fii în locul greșit sau potrivit la momentul potrivit pot face mai mult pentru o fantezie decât să sari imediat la partea explicită.

Povestea există ca să stimuleze simțurile, să construiască anticipație și să-i dea spectatorului ceva în care se poate imagina. Finalul explicit rămâne destinația, dar drumul până acolo ar trebui să pară consecința naturală a ceea ce a venit înainte, nu ceva lipit de o scenă fără legătură.

Creez în primul rând pentru un public pe care îl înțeleg pentru că fac parte din el: bărbați obișnuiți de vârstă mijlocie a căror viață de zi cu zi poate conține mult mai multă rutină și responsabilitate decât imprevizibil și fantezie.

Pentru spectatorul ăsta mă interesează senzația: puteam fi eu.

Un bărbat obișnuit. O femeie credibilă. Un loc plauzibil. Se întâmplă ceva neașteptat, circumstanțele se schimbă, limitele din interiorul poveștii se mișcă și o situație normală se dezvoltă în ceva ce de obicei există doar în imaginație.

Calitatea tehnică contează, dar perfecțiunea tehnică nu poate crea acea identificare. Nici performerii interschimbabili sau un scenariu în care nimeni nu crede nici măcar o secundă.

Scopul este să combin storytellingul cu filmul explicit pentru adulți și să folosesc una dintre ele ca să o fac pe cealaltă mai puternică.

Oameni reali. Chimie reală. Fantezii credibile.