Film pentru adulți cu poveste

Multe dintre lucrurile astea pornesc de la mintea obișnuită a unui bărbat de vârstă mijlocie, inclusiv a mea.

Îmbătrânirea schimbă felul în care este văzut un bărbat cu mult înainte ca dorința lui să se schimbe neapărat. Atracția, fantezia și curiozitatea pot rămâne surprinzător de încăpățânate, în timp ce sexualitatea bărbaților mai în vârstă este adesea privită printr-o lentilă de jegoșenie, sentiment de îndreptățire sau abuz.

Nu sunt același lucru.

Mă interesează ce rămâne când scoți coerciția și sentimentul de îndreptățire și rămân doar fantezia, atracția, rușinea, curiozitatea și alegerea reciprocă.

Dar fantezia bărbatului este doar jumătate din poveste.

Mă interesează la fel de mult femeia de cealaltă parte.

Ce vezi de fapt când te uiți la el? Ce presupui? Ce te atrage, ce nu, ce îți stârnește curiozitatea, disconfortul, amuzamentul, excitația sau indiferența totală?

Nu ești acolo ca să dovedești că fantezia lui este adevărată. Reacția ta este parte din lucrare, oricare ar fi ea.

Ce se întâmplă când intri conștient în ceva în care în mod normal poate nu te-ai fi imaginat niciodată?

Pentru mine, munca asta este în parte construcție de fantezie, în parte artă și în parte experiment.

Uneori cele două perspective se întâlnesc. Uneori nu. Uneori fantezia supraviețuiește realității. Uneori se prăbușește complet. Uneori apare ceva la care niciunul dintre noi nu se aștepta.

Diferența asta este locul în care lucrurile devin interesante.

Unele filme sunt făcute pentru bărbați care recunosc lumea asta privată. În același timp, munca examinează însăși fantezia, bărbatul care o poartă și femeia care alege să o întâlnească din cealaltă parte.

Ce a prezis mintea? Ce a trăit de fapt corpul? S-a schimbat ceva? Ce a rămas exact la fel?

Probabil este una dintre cele mai clare explicații pentru motivul în care există filmele astea.